SFATUL PSIHOLOGULUI ALEXANDRA MARCU - Impactul criticii asupra copilului 

SFATUL PSIHOLOGULUI ALEXANDRA MARCU - Impactul criticii asupra copilului 

Unii dintre noi, trăim cu credinţa eronată, conform căreia dacă apelăm la anumite critici, comportamentul celuilalt, al copilului în speţă (deşi nu se aplică doar în cazul acestuia), va fi în cele din urmă unul îmbunătăţit (deşi de cele mai multe ori comportamentul care se doreşte a fi îndepărtat prin intermediul criticii, de fapt creşte ocurenţa acestuia).

Chiar şi dacă se obţine acest rezultat, este indicat să cunoaştem faptul că această modificare survine pe fondul unor fisuri provocate la nivel personal (ca şi exemplu, un copil deseori criticat poate să răspundă “favorabil” şi anume să manifeste o ambiţie care ulterior să îi aducă diverse reuşite-dar aceasta se va produce pe fondul unei suferinţe emoţionale, ca şi un act demonstrativ -acesta fiind mai mult un exemplu excepţie, deoarece critica îndreptată asupra copilului, de cele mai multe ori dărâmă ceea ce încă nici nu a apucat să fie construit...). Astfel încât, un aspect de menţionat în cazul copilului asupra căruia se uzitează diverse critici, ca şi consecinţă, va fi percepţia eronată a acestuia în raport cu propria persoană care implică o stimă de sine scăzută cât şi o convingere interioară care sună sub forma- “nu sunt suficient de bun ca să reuşesc” “nu am încredere în mine că pot să fac asta” “nu are nici un rost să încerc, eu oricum nu am să pot vreodată” “sunt un ratat” “eu chiar nu sunt bun de nimic” “pentru ceilalţi totul pare mai uşor” “persoanele din jurul meu vor constata la un moment dat faptul că am prea multe defecte/minusuri) ş.a.m.d.

Aceste gânduri marchează puternic traiectoria unui copil, inhibă anumite comportamente cât şi o potenţială evoluţie a acestuia. Se face resimţită frica de eşec, care ulterior împiedică curajul acestora în a-şi fixa anumite obiective cât şi o perspectivă de succes în legătura cu viitorul acestora (ca şi ex- anumite realizări în plan şcolar, orientarea înspre o carieră, explorarea propriilor dorinţe cu privire la sine, etc). Este imperios să luăm în calcul impactul feedback-ului unui adult asupra copilului, ce fel de mesaje i se transmit  în legătură cu propria persoană cât şi cu capacitatea acestuia de a se împlini pe sine- şi aici fac referire atât la părinţi cât şi la invăţători/profesori, cu precădere persoane care prezintă un rol puternic în viziunea, educaţia şi modelarea acestuia.

Chiar şi atunci când un copil poate nu lasă să transpară o suferinţă, un disconfort în legătură cu anumite critici constante care i se aduc, şi din contră, poate manifestă o stare chiar jovială sau de indiferenţă, impactul acestora în interior se resimte puternic, iar acel copil de regulă consideră că nu este investit cu încredere din partea celorlalţi, tocmai pentru faptul că nu merită sau că nu este suficient de bun comparativ cu aceştia.

Barierele pe care învăţăm să le construim încă din perioada copilăriei, sunt cultivate şi întreţinute de gândurile pe care noi le avem, iar aceste credinţe eronate/disfuncţionale stau deseori la baza unor neâmpliniri pe care noi le generăm ulterior.

Ca şi concluzie, cuvintele îndreptate asupra cuiva pot să producă mult bine sau mult rău, neavând posibilitatea de a le retracta, ele există şi rămân acolo, iar maniera în care le vorbim copiiilor, să ţinem minte, devine vocea lor interioară, o voce care poate să-i însoţească pe parcursul întregii lor existenţe, chiar şi adulţi fiind. 

 Alexandra Marcu, Cabinet Individual Psihologie, Telefon: 0740.984.840