SFATUL PSIHOLOGULUI ALEXANDRA MARCU - Câteva indicii ale vindecării emoţionale

SFATUL PSIHOLOGULUI ALEXANDRA MARCU - Câteva indicii ale vindecării emoţionale

Parcursul niciunuia dintre noi nu este în totalitate linear şi presărat doar cu evenimente înspre care să manifestăm apetenţă şi o dorinţă în a se repeta. În ceea ce priveşte povestea de viaţă a fiecăruia, deşi putem identifica anumite similitudini, particularităţile sunt de fiecare dată prezente, reuşind astfel să diferenţieze universul fiecăruia dintre noi.

Astfel încât, există anumite experienţe în urma cărora, vindecarea emoţională şi întreg procesul psihologic aferent, să fie unul complex şi anevoios pe alocuri. Anumite traume, încercări care au venit asupra noastră cu un impact major, vor lăsa cicatrici asupra cărora uneori nu vom putea privi cu acceptare. Însă, acolo unde începem să vindecăm răni şi suferinţe puternic imprimate în noi, regăsim şi câteva indicii în acest sens. Ca şi exemplu: O conştientizare mai profundă şi realistă cu privire la sine- Acceptarea propriei persoane şi a faptului de a nu fi indivizi perfecţi şi de a nu avea control în tot şi toate- Grija faţă de ceea ce simţim şi de ceea ce permitem totodată să facă parte din proximitatea noastră- Manifestarea responsabilităţii în raport cu ceea ce decidem şi implicit cu acţiunile noastre şi consecin?ele ulterioare- A trăi realmente conştienţi şi implicaţi în viaţa noastră (mindfulness)- Fixarea a diferite limite în relaţiile pe care le avem în scopul sănătăţii noastre psihice- A ne permite nouă înşine să fim autentici fără a asocia însă acest aspect cu un comportament grobian în unele contexte- A lucra asupra unor obiceiuri comportamentale pe care le-am identificat a fi toxice în ceea ce ne priveşte- A ne oferi momente în care să apreciem lucrurile bune pe care le materializăm şi să fim totodată o voce validantă pentru noi înşine- Explorarea mai multor posibilităţi în derularea anumitor acţiuni (cât şi în interpretarea acestora)- Manifestarea unei forme de înţelegere faţă de propria persoană privind momentele grele prin am trecut cât şi amalgamul de emoţii implicate- Acceptarea faptului că viaţa este imprevizibilă şi câteodată capabilă în a ne surprinde în cele mai neaşteptate moduri (chiar dacă acest aspect provoacă în noi o stare de suferinţă)- Responsabilitatea în ceea ce privesc acţiunile noastre-  A ne continua propriul drum chiar dacă anumite ,,scurcircuitări,, ne-au marcat notabil- A accepta viaţa cu tot ceea ce ea cuprinde, în complexitatea acesteia, şi cu anumite cicatrici care inevitabil îşi croiesc un loc în povestea noastră- A ne permite să ne apropiem de ceilalţi, să construim relaţii sănătoase (acolo unde există tendinţa izolării sociale)- A nu căuta vinovaţi ,,imaginari,, pentru ceea ce ne doare- A solicita ajutor în momentele în care simţim că o anumită situaţie ne depăşeşte!

Cu siguranţă cele descrise anterior, în această variantă, redată sub formă scrisă, tind să pară foarte uşor de accesat, însă realitatea ne arată faptul că în momentele în care ne confruntăm cu experienţe percepute negativ, subiectivismul se face prezent şi atitudinea aferentă nefiind de fiecare dată una cea mai potrivită pentru noi, astfel încât, fiecare situaţie începând să prindă un contur diferit în funcţie de fiecare individ în parte. A încerca să evităm sau să nu simţim suferinţa emoţională, este oarecum o dorinţă utopică, aceasta necesitând să fie trăită plenar acolo unde contextul dat justifică dimensiunea trăirilor noastre.

 Alexandra Marcu, Cabinet Individual Psihologie, Telefon: 0740.984.840