SANDA SAVOLSZKY - Scena e cea care îmi oferă totul acolo mă simt iubită

Una dintre cele mai iubite actrițe ale teatrului băimărean, poate cea mai iubită de publicul spectator, Sanda Savolszky a reușit să se impună în lumea teatrului.

SANDA SAVOLSZKY - Scena e cea care îmi oferă totul acolo mă simt iubită

Sanda Savolszky, deși n-ai nevoie de prezentare, cu un CV i-aș spune impresionant, pentru cei care nu te cunosc, te rog, o scurtă prezentare. Cine este Sanda Savolszky?

Sanda Savolszky, atunci când nu e în lumina reflectoarelor, este o femeie simplă, modestă, care iubește oamenii cu sufletul frumos, copiii, animalele, florile și e îndrăgostită de natură. De mică am fost pe scenă și astfel am ajuns la performanța de a-mi face dintr-un hobby, o profesie. Sunt actriță și cântăreață, realizator emisiuni radio și TV, dar și fondatoarea Asociației Culturale ArtCreator`79.

În lumea aceasta postmodernă, care-i rolul teatrului? Mai avem nevoie de teatru? Care este mesajul teatrului pentru secolul nostru? Este un mesaj diferit față de cel din Antichitate?

În ultimii ani tot mai mulți oameni au ales teatrul ca formă de divertisment sau de petrecere a timpului liber. Teatrul, în general, reflectă realitatea, este un fenomen fascinant, privit în dimensiunea sa spectaculară, acesta se află într-o permanentă schimbare şi reconstucție. Are un rol important în dezvoltarea, educarea, formarea personalității pe plan afectiv, estetic și totodată este un mijloc de socializare. „Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actorii”, spunea Shakespeare și avea dreptate, pentru că viața însăși este ca un teatru. Dincolo de hrana trupului, atât de necesară, omul are nevoie şi de o hrană a spiritului, iar aceasta este teatrul. Eu consider că teatrul a fost, este şi va rămâne pentru totdeauna, deoarece teatrul ne poate spune totul și orice fel de teatru e necesar. 

Trăim vremuri dificile din cauza acestei pandemii, care ne obligă să trăim altfel decât am trăit până acum. Cum s-au adaptat actorii acestor timpuri? În special, cum ai ținut legătura cu publicul care era nelipsit de la piesele în care ai fost prezentă?

 A fost o schimbare majoră, trebuie să recunosc, dar noi, actorii, suntem obișnuiți să ne adaptăm repede la diferite spații și să lucrăm în orice condiții. Au fost spectacole care nu s-au mai putut juca, deoarece acestea aveau o distribuție mare, iar condiția primordială, pentru ca un spectacol să poată fi jucat, a fost distanțarea între parteneri și o distribuție relativ mică. Am început repetițiile, apoi am trecut în online, iar când am revenit, am reușit, totuși, să scoatem premiera spectacolului „Nevrozele sexuale ale părinților noștri”, în regia lui Tudor Dreve, primul spectacol gândit, încă de la bun început, cu distanțare între parteneri. Jocul actorilor trebuia să se desfășoare cu fața la public, trăirile lor fiind mult mai intense,  jucau ca și cum partenerul lor de scenă ar fi chiar în fața lor, publicul putând astfel să le observe fiecare gest și grimasă. Aș vrea să îl felicit, pe această cale, pe directorul Teatrului Municipal, Radu Macrinici, pentru felul în care a gestionat activitatea Teatrului Municipal, în această perioadă grea și pentru modul riguros în care se respectă cu strictețe regulile privind măsurile pentru prevenirea contaminării cu SARS-CoV2- asigurarea sănătăţii angajaţilor şi a publicului.

 Când a apărut pasiunea aceasta pentru teatru? În copilărie?

 Da. La serbările școlare eram mereu în prim-plan și dintotdeauna mi-am dorit să fiu actriță și cântăreață. Mă bucur că am reușit, pentru că nu mă văd făcând altceva mai bine. Deși, am lucrat și în alte domenii, scena e cea care îmi oferă totul, acolo mă simt iubită, invincibilă și apreciată, iar  energia spectatorilor mă ajută enorm să creez în timpul spectacolului. Aplauzele de la finalul fiecărui spectacol sunt confirmarea că munca noastră, a actorilor, nu e în zadar. Nu există un sentiment mai pur, decât acela când o sală întreagă te aplaudă iar și iar.

 Ai incercat atunci să joci un rol sau un personaj pe care ulterior l-ai interpretat pe scenă?

Nu. Femeia Sanda Savolszky e total diferită de actrița Sanda Savolszky. Pe scenă pot fi orice femeie, mai tânără, mai în vârstă, pot interpreta orice personaj mai bun sau mai rău. Niciodată, în viața de zi cu zi, nu aduc din personajele mele, eventual împrumut din viață anumite trăiri, pentru a putea să-mi conturez mai bine personajul.

Ce proiecte de viitor are Sanda Savolszky?

Ar fi câteva, dar din păcate traversăm o perioadă care, se pare că își pune din ce în ce mai serios amprenta aspupra noastră. Suntem limitați în a acționa, în a demara proiecte, dar soluții tot se găsesc.

Îmi doresc să merg în continuare cu activitatea asociației mele ArtCreator`79, chiar și online, pentru că tineretul are nevoie să învețe lucruri noi și să fie promovați cât mai mult, iar în ceea ce mă privește, sper să pot juca din nou, să reluăm spectacolele Teatrului Municipal, pentru că mi-e tare dor de scenă și de public. De asemenea, urmează 2 videoclipuri muzicale, dar nu divulg mai multe, pentru că vreau să fie o surpriză pentru toți cei care mă admiră, mă susțin și îmi urmăresc activitatea artistică.

 Un gând pentru cititorii Glasului

Vă aștept cu drag la spectacolele Teatrului Municipal, aveți grijă de voi, dragilor, vă doresc multă sănătate, faceți cât mai multe fapte bune, nu uitați să sperați și să iubiți, pentru că speranța și iubirea, nu vă vor lăsa să renunțați niciodată la ceea ce vă doriți cu adevărat și vă va da cea mai mare putere să reușeșiți în tot și toate. Vă iubesc!

M.M.