MARAMUREȘ - Tăiatul porcului în credințele populare

În preajma solstițiului de iarnă, în satele românești se ține o sărbătoare ce poartă denumirea populară de „Ignatul porcilor”, ziua în care se sacrifică porcul, povestește muzeograf Oana Teremtuș, de la Muzeul Satului Baia Mare.

MARAMUREȘ - Tăiatul porcului în credințele populare

În preajma solstițiului de iarnă, în satele românești se ține o sărbătoare ce poartă denumirea populară de „Ignatul porcilor”, ziua în care se sacrifică porcul, povestește muzeograf Oana Teremtuș, de la Muzeul Satului Baia Mare.

Se spune că în această zi sunt sacrificați doar porcii negri (varianta degradată a mistrețului) pentru a se obține remedii magice.

Nu se-ngrașă porcul în Ajun

Credințele românești legate de această zi sunt foarte multe, povestește Oana. Dacă n-ai porc gras, nu cunoști fericirea.

„Se crede că dacă nu ai porc gras de Crăciun și cuțit când se taie pepenii nu cunoști fericirea. În Ajunul Ignatului, porcul se visează cu mărgele roșii la gât sau își visează cuțitul. Porcul ce nu a fost tăiat de Ignat nu se mai îngrașă, de aici și vorba <>, adică nu poți face într-o zi ce nu ai făcut tot anul”, a povestit muzeografa.

Povestea Sfântului Ignat

Tot în Ajun, în unele zone, se spune că oamenii se strângeau pe la casele vecinilor sau ale rudelor apropiate și ascultau „Povestea Sfântului Ignat”, a cărei morală era faptul că bunătatea învinge viclenia și lăcomia.

„Sfântu’ Ignat n-o avut coconi până la bătrâneți. Atunci nevastă-sa o rămas groasă, da’ n-o apucat încă a-i spune. Fiind tare sărac, n-avé nici porc de Crăciun. Într-o zi să întâlnește cu un străin care ducea la târg o turmă de porci. Ignat l-o întrebat cu cât vinde porcii. Străinul i-o promis pă tăți, numa’ să-i dea ceie ce el nu ști că are acasă. Era vorba de coconu’ din femeie, că străinul era necuratu’. Sfântul o primit bucuros, că nu credea să aibă acasă ceva despre care să n-aibă știre”, a povestit muzeografa.

După puțin timp, Dumnezeu s-a dus la casa lui Ignat, certându-l pentru ce a făcut. Când bărbatul a aflat de copil, a început să plângă cu durere, iar Dumnezeu, văzându-l, i s-a făcut milă de el și l-a ajutat să-și salveze copilul.

Ritualul tăierii porcului, amintit și de Creangă

Ritualul tăierii porcului este amintit și de Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”: „La Crăciun, când tăia tata porcul și-l pârlea, și-l opărea, și-l învălea iute cu paie de-l înădușea, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei.”

„Când se taie porcul, gospodarii pot vedea, după cum arată splina, semnele vremii. Dacă aceasta este groasă de la un capăt la altul, atunci iarna este grea, dacă e groasă doar pe alocuri, atunci iarna este grea doar la început ori la final. Dacă splina este groasă la mijloc, atunci așa e și iarna, grea la mijloc”, a povestit muzeografa.

V.R.