IN MEMORIAM - Un simbol al tradiției: Maria Zapca, din Săpânța

Maria Zapca a făcut cunoscut numele comunei Săpânța în întreaga Europă.

IN MEMORIAM - Un simbol al tradiției: Maria Zapca, din Săpânța

Maria Zapca și-a dedicat întreaga viață păstrării tradiției locului în care s-a născut. A produs, cu tehnologia altor vremuri: cergi, trăistuțe, ciorapi de lână, cămeși pentru femei și bărbați.

„Cămeșile sunt purtate de săpânțeni măcar la nuntă și apoi la înmormântare,. Așa e tradiția și dacă n-o respecți râde satul de tine”, zicea Marian Zapca.

S-a născut într-un februarie friguros, în anul 1962, și anul trecut a părăsit această lume. A rămas o casă muzeu al tradițiilor locului, de la rădăcina acestora. A fost prezentă ani buni la expoziții în țară, la Muzeul Țăranului Român din București, și-n străinătate.  

„Într-un oraș din Germania mi-am găsit un loc și m-am apucat de lucru. S-au adunat o mulțime de oameni. Un domn mai în vârstă a început să plângă. Am crezut că a pățit ceva. Când l-a întrebat translatoarea, acela i-a spus că plânge de emoție și bucurie. Că-și amintește că mama lui lucra cu scule ca mine. L-am poftit să se așeze și să privească. Tradiția asta a noastră a existat și-n Europa mai civilizată dar s-a pierdut. E o bogăție și o valoare pe care noi o avem și nu e voie s-o pierdem. Ne pierdem pe noi renunțând la tradiție.

Pe dumneata, domnule Ilea, te-am auzit și te-am văzut la televizor spunând că în Germania și în alte țări de pe acolo ceea ce e la noi firesc, munca de zi cu zi, cu pământul, cu animalele, cu războiul de țesut, se mai găsește la muzeu. Și că viața la ei e mai modernă dar a pierdut esența. Așa e! De aceea am dorit să te cunosc și să-ți spun din ce am văzut eu pe unde am umblat”, mi-a spus Maria Zapca.

Acum o săptămână ar fi fost ziua ei de naștere, e prima dată când a trecut fără ca Maria Zapca să fie în viață, Sunt, însă, copiii și tinerii care au învățat meșteșugurile rămase în Săpânța, care au participat la cursurile acestei excepționale doamne ce avea, pe bună dreptate, titlul de „Ambasador al Maramureșului”. Mă gândesc că dintre cei școliți câțiva vor duce mai departe arta și secretele meșteșugului, tradiției.

„Am fost la Muzeul Țăranului Român”, spunea Maria Zapca, „m-am îmbrăcat ca la noi, la Săpânța, și am ieșit în București. Multă lume a venit să-și facă fotografii cu mine, cu felul în care eram îmbrăcată, care face parte din spiritul acestor locuri. M-am gândit că modele trec dar tradiția rămâne. A fost în criză tradiția când a venit moda plasticului, de la fețe de masă începând. A trecut moda, au dispărut obiectele din plastic și a rămas tradiția noastră, parcă mai puternică”.

A început meșteșugul la vârsta de opt ani, a muncit până ce țesătura ei n-a mai putut fi recunoscută de către mama-i ca a unei începătoare.

„Noi, când facem cergi sau alte cele, cântăm, ne rugăm, ceea ce facem capătă energii pozitive. Așa că lucrurile astea sunt altfel decât cele pe care le face civilizația în serie. O dată, un american, care era român de origine, mi-a cumpărat o cergă albă, în București. Mi-a scris din America, spunându-mi că trebuie să revină, să mai cumpere una, că i-a luat-o soția lui, care a scăpat de dureri de șale.

Sunt multe de spus despre tradiția noastră și multe de făcut. N-avem dreptul s-o lăsăm numai în muzee. Ceea ce se întâmplă în alte țări. Din meșteșuguri se poate trăi și dacă ai aplecare către tradiție e bine să te ții de ea.

Fără obiceiurile noastre, noi nu am mai fi români. Așa, dacă le păstrăm, suntem români și e foarte bine”, mi-a mai spus Maria Zapca, la Săpânța. Era anul 2013.

Știu de la ea că lâna era folosită de pe oile pe care le aveau în gospodărie. Cânepa așijderea. După in mergeau săpânțencele la Sibiu.

Și ar mai fi multe de spus și scris despre Maria Zapca, un simbol al tradiției care a lăsat în urma-i mulți viitori iubitori de tradiție, ceea ce e esențial pentru România, pentru Maramureș și pentru Săpânța!

Marian ILEA