COȘMAR – Aprinderea de plămâni socotită Covid-19

0
256

De când a apărut acest virus, orice simptomă de răceală sau gripă, ne duce cu gândul la coronavirus. Dacă auzim pe stradă o persoană care strănută sau tușește, deja ne îndreptăm privirea către ea. La fel este și în cazul febrei, primul lucru care ne vine în gând este virusul.

Mădălina din comuna Lăpuș a avut parte recent, de o astfel de experiență. Săptămâna trecută a început să se simtă rău, având o creștere a temperaturii organismului peste valoarea normală. Astfel s-a văzut nevoită să ceară ajutorul medicilor.

Era spre seară când m-am simțit rău și aveam febră 40 de grade Celsius. Știam că la medicul de familie se merge pe bază de programare, așa că nu am mai așteptat, am mers la urgență în Târgu Lăpuș. Acolo le-am spus că mă simt rău și că am febră. Am primit două perfuzii, după care au sunat la Direcția de Sănătate Publică (DSP). În urma conversației eram deja suspectă de coronavirus și urma să fiu transportată la Baia Mare, la Spitalul de Boli Infecțioase. Așa s-a și întâmplat. Am fost dusă cu ambulanța înspre spital, iar pe drum au făcut mai multe opriri pentru a-mi verifica starea (eram singură în spate)”, ne povestește aceasta.

Primele trei zile au fost cele mai grele

Tânără ne spune că a depășit cu greu etapa celor trei zile, în care efectiv nu avea acces la nimic, era doar singură într-un salon pustiu.

„După ce am ajuns la spital am fost dusă într-un salon cu vreo 10 paturi. Fosta secție de Dermatologie unde, acum sunt spitalizați cei cu Covid-19. Am stat acolo trei zile, fiind vizitată de trei ori pe zi, dimineața, la amiază și seara. În rest, eram singură între patru pereți. Nu aveam voie să ies sau să mă întâlnesc cu cineva în tot acest timp. Aveam televizor în cameră, dar nu aveam starea necesară să mă uit la un film sau să fac ceva. Bineînțeles că nu putea să mă viziteze nici un membru al familiei sau apropiat, în cele opt zile cât am stat internată. Primele trei, însă, au fost cele mai dificile. Orice mâncam îmi venea înapoi, îmi era rău, aveam stări de vomă, febră. Au fost trei zile groaznice. Simțeam efectiv că am nevoie de o gură de aer, să ies măcar pe balcon, dar nici asta nu se putea. Puteam doar să rabatez geamul și să privesc prin el lumea de afară. Abia după primirea rezultatelor, când s-a dovedit că am aprindere de plămâni, și nu Covid-19, a fost mai bine. A patra zi am fost mutată din salon, la Secția de Infecțioase, și am primit medicamente pentru boala pe care o aveam. Acolo puteam să mă plimb pe hol nefiind purtătoare de virus, și deja mă simțeam altfel”, spune Mădălina Popenciuc.

În ciuda situației neplăcute de care a avut parte în aceea săptămână, Mădălina și-a făcut o părere bună despre medicii din spital. Aceștia s-au comportat exemplar cu ea, având un comportament cât se poate de plăcut față de pacienți. Își amintește că, la un moment dat, a fost internată în spital o doamnă care nu avea la ea cele necesare internării. Asistentele i-au oferit pijamale, dar și alte bunuri de care aceasta avea nevoie. În privința dezinfectării camerei, Mădălina spune că acest lucru era făcut de trei ori pe zi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here